Răspuns:
Abordarea textului descriptiv literar are la bază textul suport O stradă cu sentimente, de Ana Blandiana, din volumul Întâmplări de pe strada mea.
În textul prezentat facem cunoștință cu poeta Ana Blandiana, o contemporană pasionată de lumea mirifică a copilăriei, precum și de cea magică a necuvântătoarelor, cunoscută copiilor prin intermediul volumelor Cartea albă a lui Arpagic, Întâmplări de pe strada mea, Întâmplări din grădina mea.
Textul se bazează pe selectarea trăirilor interioare, în funcție de stare, prin asocierea imaginilor.
Un alt aspect, total inedit, este faptul că la o primă lectură a poeziei trebuie să apelăm la interpretare și expresivitate lingvistică.
Se observă împărțirea textului poeziei în trei părți: introducere în temă, descrierea unor case, încheierea și alegerea unor titluri adecvate fiecărei părți.
Se apelează la gândirea analitică pentru a putea integra în trei categorii distincte cuvintele, privind descrierea obiectelor în funcție de aspect, formă și culoare, făcând trimitere la actele de limbaj; prin exercițiul care face trimitere la câmpul lexical, de fapt substratul este unul social, de acceptare a diversității, a plurilingvismului, a interculturalității și a toleranței, învățând să cooperăm și să ne acceptăm așa cum suntem, fiecare ascunzând o personalitate unică: Acoperișurile sunt și ele, care de care, / Mai țuguiate, mai dibace,/ Mai cu streșini, mai cu hornuri și poduri/ Încercând fiecare/ Să se remarce/ Într-o mulțime de moduri. Prin întrebările propuse se face trimitere la experiența individuală a fiecăruia dintre noi (Crezi că oricine poate vedea în același fel strada descrisă în poezia Anei Blandiana?), implicând astfel, în mod direct proporțional familia, educația și comunitatea, pentru o dezvoltare armonioasă a trupului cu o minte sănătoasă, în vederea creșterii stimei de sine. Se solicită de către autoarea acestei poezii încrederea în veridicitatea celor spuse: Pentru că trebuie să mă credeți de la început/ Pe cuvânt/, apelându-se astfel la puterea ei de a convinge lectorii. Prin tonul folosit se propune sesizarea trăsăturilor de caracter ale indivizilor, folosindu-se astfel de personificare.
Se face un inventar al tuturor personificărilor, pe baza cărora sunt descrise casele în partea a doua a poeziei, ținând cont de precizarea făcută a unui comportament uman sau a unei trăsături omenești. Se încearcă, așadar, fixarea comportamentelor umane și a trăsăturilor omenești printr-o diferențiere clară.
Dacă observăm căsuța portocalie, respectând indicațiile din strofa a IV-a ar trebui să selectăm cuvintele prin care sunt evidențiate trăsăturile particulare ale pereților, ferestrelor și ale glasurilor de copii.(Uite, casa aceea cu pereții portocalii,/ Prin pereții căreia se văd/ Flori și perdele cu horbote/ Și se aud glasuri de copii,/ Râde toată ziua în hohote;).
Trimiterea la interpretarea culorilor și simbolistica lor se face prin alegerea sentimentului sugerat de culoarea portocalie, ținând cont de variantele propuse.
Prin alegerea unor strofe contrastive din text și analizarea lor după un model dat al descrierii: (Apoi mai e casa aceea cu aleea de zgură/ Scârțâitoare,/ Piticul de ghips și cocoșul de fier,/ Care e invidioasă, și rea de gură,/ Și cea mai mare / Bârfitoare/ Din cartier.) și căsuța portocalie , observăm situarea celor două case la polii opuși, ca o separare a săracilor de cei bogați, a antitezei dintre bine și rău, a complementarității culorilor celor două case: portocaliu și albastru, pentru a crea echilibrul dintre culorile calde și cele reci.
Finalul poeziei constituie o mărturisire a autoarei (Ar trebui o carte mult mai mare/ Și o povestire/ Despre cu totul și cu totul altceva.), cu privire la abordarea mai multor planuri sau perspective narative, prin care implicăm lingvisticul, socialul, spiritualul, logicul, concretul, spațialul, interpersonalul, muzicalul și activul.
Se apelează, de asemenea, la trecerea prin filtrul gândirii asupra enunțului că: o carte ar putea fi constituită numai din descrieri sau e nevoie stringentă și de narațiune?
Prin provocarea propusă pe tema maidanezului (a neintegratului, a renegatului, a inadaptatului, a respinsului, a unui paria al societății) și a faptului că acesta ar putea avea sentimente se fac trimiteri în mediul social.
Descrierea străzii condiționează folosirea personificării, aceasta fiind singura figură de stil studiată, putându-se plasticiza cu ajutorul unei fotografii sau a unui desen. Astfel, autoarea percepe strada, într-un mod deosebit, original. Ar trebui să vedem că autoarea pune în valoare strada diversității, a individualității, a personalității.
Poezia nu respectă un număr egal de versuri, interpretarea modernistă a poeziei fiind evidentă.
Explicație:
