Răspuns:
cățelușul
Într-o zi mergeam in parc deodată văd un cățeluș micuț care mergea după mine. din mila i-am dat 2biscuiti in momentul acela cățelușul vine spre mine și se uita cu niște ochișori atât de drăguți,dar el încerca sa îmi zică ceva.se vedea după fata lui cât de fericit era doar pentru ca l-am hrănit. ceea ce s-a întâmplat ma marcat puțin așa ca am hotărât sa îl iau acasă. odată ce cățelușul a văzut ca am ținut ușa deschisă și ca îl așteptăm , micuțul de el a trecut pe lângă mine intrând in casa apoi se uita iar la mine tot la fel de fericit. pentru început i-am făcut baie , i-am cumpărat granule și i-am dat sa mănânce. apoi am intrat in camera mea și am început sa ma joc împreuna cu el. era foarte drăguț, foarte jucăuș și extrem de alintat. din acel moment el nu a fost câinele meu ci prietenul meu. abia așteptăm sa vin de la școala și sa ma joc împreuna cu el și pe lângă energia pe care o avea era și foarte frumos: avea blăniță maro iar picioruțele erau acoperite cu blăniță alba spune-i ca este încălțată și cel mai înduioșător lucru erau ochii. bruno adică micul nostru prieten avea niște ochii enorm de blânzi.
bruno a început sa se simtă ,,ca la el acasa’’ adică: deja învață ca la bucătărie se mănâncă și din păcate dormea pe hol , dar in prpopriul sau culcuș
se înțelegeau chiar și cu pisicile și singurul lucru ce trebuia spus e ca se atașa foarte repede de tine...
sper ca te am ajutat
