Explicație:
Mioriţa este un personaj secundar şi fabulos, deoarece apare numai într-o secvenţă poetică şi este înzestrată cu puteri miraculoase, semnificând, în plan mitic, comuniunea desăvârşită între om şi animal, iar în plan real, armonia perfectă dintre cioban şi meseria sa. Oiţa este un simbol miraculos în baladă şi argumentează esenţa mitologică a creaţiei populare, constituind „elementul oracular”, adică prevestitor al morţii, ca pe un final de neevitat al vieţii. Concepţia mitică este reprezentată de mioriţa înzestrată cu puteri fabuloase pentru a ilustra - în acelaşi timp - tema folclorică a comuniunii ancestrale dintre om şi natură, simbolizată aici de animal.Mioriţa este şi eponimul (care dă numele operei) baladei populare, iar principala figură de stil prin care se defineşte oiţa este personificarea. Ea este umanizată, deoarece înţelege complotul pus la cale de ciobanul ardelean şi de cel muntean şi poate să-l comunice stăpânului. Înainte de a-i demasca pe cei doi, oiţa se frământă, are o stare lăuntrică de nelinişte, fapt ce denotă, indirect, preocuparea pentru a găsi soluţia prin care să-şi salveze stăpânul: „De trei zile-ncoace / Gura nu-i mai tace / Iarba nu-i mai place”.Ea îi mărturiseşte, îngrijorată, ciobănaşului că „l-apus de soare / Vreau să mi te-omoare / Baciul Ungurean / Şi cu cel Vrâncean”, sfătuindu-l să-şi ducă oile într-un loc ascuns, tainic - „La negru zăvoi”- şi să se protejeze cu-ajutorul câinilor: „Îţi cheamă ş-un câne / Cel mai bărbătesc / Şi cel mai frăţesc”.
Mioara îşi iubeşte nespus de mult stăpânul, căruia îi este devotată, simţăminte ce reies, indirect, din prezenţa dativului etic - „mi te-omoare” - care argumentează şi el loialitatea oiţei şi comuniunea ancestrală dintre om şi animal. Mioara năzdrăvană este iubitoare şi credincioasă ciobanului, trăsături ce reies, indirect, din menirea acesteia de a duce la îndeplinire testamentul, ea fiind cea mai apropiată şi de încredere fiinţă pentru tânărul cioban aflat în situaţie limită.
Alt argument care vine în sprijinul încrederii ciobanului în „cea mioriţă” este şi folosirea diminutivelor cu valoare afectivă: „drăguţă mioară”, „mioriţă laie”, „oiţă bârsană”, „drăguţă”. Oiţa năzdrăvană ilustrează motivul popular al unei teme foarte adesea manifestate în folclor, comuniunea spirituală ancestrală dintre om şi animal, ca simbol al naturii înconjurătoare.
aici ai mai multe informatii
