In mare parte tot. Ce ai scris tu se numeste "spaghetti code". Pe langa ca este ingrozitor de citit (nume de variabile de o litera si complicatii aiurea), mai este si FOARTE ineficient. Problema ta o rezolvi cu un array de 10 initializat cu 0, un while si un switch dupa ce s-a terminat while-ul, fara functii, fara 50 de parcurgeri.
Si care e scopul lui "out< i=2;"? Presupun ca un "<" l-a sters brainly, dar totusi?
Uite rezolvarea eficienta: folosesti fr (care habar n-am de la ce vine si de ce l-ai numit asa), initializezi cu 0, cu numere random din memorie, cat timp poti citi numere in x le citesti si cresti fr[x] cu 1.
La final verifici care e cel mai mare prim de acolo si pur si simplu il scrii.