Există doar trei situații în care „fi” se scrie cu doi „i” astfel:
-la modul imperativ, la forma afirmativă. Exemplu: Fii răbdător! Fii cuminte! Fii tu!
-la modul conjunctiv, timpul prezent, la persoana a doua singular, atât la forma afirmativă, cât şi la cea negativă. Exemplu: (Tu) Să fii cuminte! (Tu) Să nu fii cuminte! (Tu) Să fii ascultător! (Tu) Să nu fii ascultător!
-la viitorul popular, formă vorbită. Exemplu: Tu o să fii răbdător/ Tu ai să fii răbdător, respectiv: Tu nu o să fii răbdător/ Tu nu ai să fii răbdător.
În rest, fi este cu un singur i astfel:
– imperativ negativ: Nu fi nesimțit!
– condiţional prezent: Aş fi, ai fi
– condiţional perfect: Aş fi fost, ai fi fost, ai fi spus, ai fi făcut
– conjunctiv perfect: Să fi ştiut, să fi fost, să fi avut, să fi făcut
– viitor: Voi fi, vei fi
– verb + FI: Pot fi, poţi fi, să poată fi, să poţi fi, vei putea fi.
