Câmpurile verzi de malachit păreau acoperite într-o strălucire strălucitoare sub luna zorilor. Am auzit șerpuind pui de vulpe care rup liniștea lumii. Nori în formă de perne moi calatoreau încet pe cer. Au purtat cu ei o ploaie aerisită, caldă, ploioasă. A curățat pământul și a alungat răceala ciudată și tăcerea uluită a iernii. Scrâșnind și scobind din frunze, apoi pălind în memorie, ploaia a energizat flora. A lăsat în urmă o lume botezată și renașterată de harul ei lichid. Fustele de cântec s-au învârtit în timp ce luna-spectru-argint a început să se estompeze, iar ceața florilor din pajiște se revela încet. Le puteam mirosi aromele care zburau în aer.
