Răspuns:
Eu și coronavirus
Acum ceva timp totul era în ceață despre acest virus. Tot ce știam este că a omorât multe persoane în China. Nu eram speriată. Mai vorbeam în pauze cu colegii pe această temă dar nimic mai mult.
Peste ceva timp a ajuns în Italia. Și atunci nu prea îmi era frică. Eram nelămurită , asta era sigur. Cum s-a format? De ce nu s-a găsit un leac? Și multe altele care și acum îmi bântuie creierul.
A ajuns în România! Asta a fost ultima picătură! S-au închis școlile,orele se fac online. Numai asta vezi pe televizor. De la un caz a ajuns la 217 și este doar începutul. Cât noi stăm în casă, mulți oameni nevinovăția mor. Nu au greșit cu nimic acei oameni .Care au stat în același autobuz sau a trecut pe lângă oamenii care au venit din alte țări dar nu știau că sunt infectați . Puteam fii chiar eu cea care i se întâmplă așa ceva. Cum poate soarta să aleagă cine va fi următoarea victimă. Este o nedreptate. Alții râd , alți plâng , unii se nasc și alții mor într-o singură secundă...
Nu știm când se vor deschide școlile. Totul s-a întâmplat foarte repede. Nu vreau să mai gândesc la sta.
Vreau că totul să se termine cu bine, doar atât pentru că nu merite să sufere oamenii.
