Răspuns:
Acum ceva ani în urma, pe vremea când toți cei cu care împărțeai jucării erau prieteni, aveam un amic, drăguț, amabil și creț cu care ma jucam mereu în casa din cireșul bunicii din spatele casei.
Eram foarte buni prieteni și nu ma înțelegeți greșit, cred ca îl și plăcea puțin pentru ca mi-a dat una din păpușile Mapet. Dar pe când trebuia sa intram clasa întâi, părinții lui și-au găsit locuri de munca în Canada și duși au fost. De atunci nu am mai știut nimic de el, nici nu am dat de el, insa mai am păpușa ce o am agățata la troler.
La sfârșit de an școlar părinții mei au decis sa avem o vacanta in Bulgaria, pe o plaja frumoasa și mare. Ne-am făcut bagajele și am plecat la aeroport. Avionul nostru era la ora 13:00, iar ceasul era 12:30,eram contra timp. Pe drum, tatăl meu a făcut o pana extraordinara direct pe centura. A sunat pe cineva sa ne ajute. Pana au venit acele persoane, pana au reparat și pana am ajuns la aeroport s-a făcut ora 15:00 ceea ce însemna că am pierdut avionul. Eram total demoralizati. Părinții mei discutau cu vânzătoarea de bilete în timp ce eu așteptăm în fata aeroportului stand jos pe troler langa jiste băncuțe. Cineva din spatele meu mi-a spus ca "maimuțoiul" meu rosu e drăguț. Are și el unu acasă, dar pe alta culoare. Când m-am întors, eram putin socata. Era un băiat înalt, cu ochi albaștrii deschisi și un par cârlionțat. Era prietenul meu prichindel. Ciudat este ca și el m-a recunoscut. Acum nu știu dacă m-a recunoscut după aspect sau ca pe troler-ul meu scria"...... (numele tău)..".
Am început sa vorbim, ne-am luat niște floricele și o sticla de suc, ne-am așezat pe banca și am început sa povestim. Era la fke ca atunci puțin rușinos, cu o privire agera și plăpânda, și cu un ras haios. După 3 ore de povestit, a sosit avionul i-ar ai mei mi-au spus sa mergem.
Am făcut o poza împreună cu cei doi "maimuțoi" pe care ii aveam și ne-am luat la revedere. A fost o experienta frumoasa și de neuitat. Sper sa Ne mai vedem și în alte ipostaze ciudate și surprinzătoare.
