Noi stam cântând în noapte în turnul fermecat
Ce-și nalță fruntea sură din negrile ruine,
Iar viersurile noastre, ciudate și streine,
Deși voiau să râdă, plângeau un vechi păcat.
Stam singuri, și cum cerul greoi și-ntunecat
Părea o carte veche cu taine sibiline1,
Noi glasul ridicarăm în cântece senine
Chemând uitarea sfântă în tragicul palat.
Bătând din aripi grele, trecu grozava noapte,
Plutind demoniacă² în valuri lungi de șoapte,
Iar jos, zăcând în umbră, stau roze la picioare.
Păunii sub arcade, visând, plângeau în somn,
Și rozele păliră ca albele fecioare
Ce mor chemând zadarnic al visurilor domn.
Vă mulțumim că ați vizitat site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost de ajutor. Dacă aveți întrebări sau nevoie de asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag data viitoare și nu uitați să ne adăugați la favorite!
