Prin cuvintele rostite, Farfuridi isi arata deschiderea fata de un eventual compromis, pus sub semnul "intereselor partidului". Astfel, o fapta initial condamnabila, primind un motiv, un sens, devine scuzabila si chiar de inteles. Se arata servil ("dar cel putin"), vrand parca sa se demonstreze a fi demn de increderea superiorilor. Insa lipsa de onestitate este total evidenta; aceasta il face sa diferentieze unde nu ar fi corect sa o faca, el isi adapteaza compasul moral dupa situatie. (se intelege ca de obicei nu accepta tradarea de obicei, dar in acest caz: "...fie")
Nu in ultimul rand, indirect, Farfuridi afirma ca aceasta orientare este foarte raspandita in randul politicienilor din timpul lui ("s-o stim si NOI"), tragand un semnal de alarma. Cititorul este asadar constientizat de calitatea precara a clasei politice de la finele secol IX.
