Răspuns:
Anul 1918 a marcat încheierea procesului de formare a statului naţional unitar român, ca urmare a Unirii Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei cu patria-mamă. Conferinţa Păcii de la Paris a confirmat, prin tratate internaţionale, destrămarea imperiilor multinaţionale din Europa si apariţia de noi state sau întregirea teritorială a altora, între care si România.
Evoluţia ţării noastre în perioada interbelică a demonstrat că actele de Unire au avut consecinţe pozitive asupra întregii societăţi, pe multiple planuri: economic, cultural, politic etc.
Sfărâmarea integrităţii teritoriale a statului român prin notele ultimative sovietice, din iunie 1940, si prin dictatul de la Viena, din luna august a aceluiasi an, a creat o situaţie dificilă tuturor românilor, dar mai ales celor căzuţi sub ocupaţia sovietică si maghiară.
In iunie 1941, România a intrat în război alături de Germania împotriva Uniunii Sovietice, cu scopul de a elibera Basarabia si nordul Bucovinei, care au fost reintegrate statului român în iulie 1941.
Desfăsurarea operaţiunilor militare în Est, înfrângerile suferite pe front, perspectiva ca ţara noastră să devină teatru de război au impus lovitura de stat de la 23 August 1944, prin care România a iesit din Axă si s-a alăturat coaliţiei Naţiunilor Unite.
In urma înţelegerilor dintre Marile Puteri, din anii 1943-1945, statele din zona centrală si sud-est europeană (Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, România, Bulgaria, Iugoslavia, Albania) au intrat în sfera de influenţă a Uniunii Sovietice. In 1944. România a fost practic ocupată de Armata Rosie, până în 1958.
După această dată, socialismul internaţionalist, impus de sovietici, a devenit un socialism naţional, adaptat la realităţile românesti. S-a înregistrat si o activizare a politicii externe, fapt ce a conferit României un autentic prestigiu internaţional
Explicație:
poti sa scrii doar primele 3 aliniate
sper ca am meritat coroana)