„Adeseori pe munte, sub un bătrân stejar,
Când soarele apune, m- aşez cuprins de jale
Şi ochiu- mi urmăreşte, cu gândul meu fugar
Priveliştile care se desfăşoară- n vale.
Colo şopteşte râul ce nesfârşit se- agită
Şi şerpuind se- afundă în negre depărtări,
Iar dincolo e lacul, cu faţa- i adormită
În care se- oglindeşte luceafărul din zări.
Pe-a piscurilor frunte cu codri- n umbră deasă
Amurgul mai aruncă o rază de plecare
Careta* cea de abur cu- a umbrelor crăiasă
A început să urce pe alba ei cărare.
………………………………………………
Dar tot ce mă- nconjoară e astăzi pentru mine,
Lipsit de orice farmec. Nimic nu mă uimeşte,
Nimic nu mă atrage toate- mi sunt străine.
A soarelui căldură pe morţi nu- i încălzaşte. “
Vă mulțumim că ați vizitat site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost de ajutor. Dacă aveți întrebări sau nevoie de asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag data viitoare și nu uitați să ne adăugați la favorite!
