Răspuns:
Era o zi frumoasă din luna mai, eu stăteam pe un scaun privind pe fereastră atmosfera frumoasă a naturii. Și m-am gândit să ies afară, mi-am luat cu mine o sticlă cu apă, pentru a mă hidrata. Era o atmosferă minunată, albinele cele voioase zburau din floare în floare, vântul bătea lin. Am mers într-un parc din apropierea casei mele, acolo erau mulți copii alături de părinți. M-am așezat pe o bancă, mi-am scos telefonul din buzunar, și dintr-o dată a venit o veveriță frumoasă, am avut câțiva biscuiți la mine, și am zis să îi dau unul, însă ea s-a repezit și mi-a luat telefonul. Am fugit după ea, prin toate buruienile, florile, și deodată se oprește lângă un tufiș, pe când am vrut să o prind, ea a început iarăși să fugă. După câteva minute de alergat, s-a oprit lângă un copac, a vrut să se urce în el, telefonul fiind prea greu pentru a-l căra sus cu ea, la lăsat jos și s-a urcat în copac. Din acel moment mi-am spus că voi sta departe de veverițe.
Sper că te-am ajutat, mult succes!
