Aplauzele ba păreau să se potoale , ba se întețeau , devenind iarăși puternice, chemătoare. Maria însă nu mai apăru în scenă. Pășea spre cabina ei și aplauzele o urmăreau tot mai departe, tot mai estompate...
Freda o ajută să-și scoată costumul. Rochia simplă a sărmanei Mimi. Cântase astăzi în „Boema”. A câta oară? Spectacolul îi aminti de trecut , de Drezda, de prima ei apariție pe scena acestui vestit teatru în rolul lui Mimi. De câteva ori se surprinse în timpul spectacolului că, în locul interiorului aurit al Operei vieneze, îi apare în fața ochilor alt tablou, acel al teatrului de la Drezda. Alt public, acel de atunci...
Se lăsă greu în fotoliu . Obosise. Obosea acum tot mai des. Să vină oare atât de repede sfârșitul vieții ei scenice? Dar nu se poate. E încă tânără. Ce-s treizeci și șapte de ani? Și are atâtea planuri... pe de altă parte , toate greutățile pe care le-a înfruntat ca să ajungă pe scenă. Și , mai ales , grozăviile pe care i-a fost dat să le trăiască în ultimii ani din timpul războiului. O trecu un fior. Ah, s-au dus toate ca un vis rău... Trecuseră toate. Atunci de ce , dar, de ce o roade tot mai mult acea neliniște, acea tristețe neexplicabilă... Privi și la brăduțul împodobit cu jucării.
„ De raze mici străluce pomul/ Și lin se clatină ușor, / Se-nclină-n taină,-ncet șoptește/ O rugăciune tuturor...”
Îi răsări deodată în memorie o melodie luminoasă, dar atât de tristă...de unde? Cântase cândva acest cântec? Și simți cum o cuprinde o vrajă tainică și luminoasă pe care o încerca în copilărie la vederea bradului...
Și , ca o străfulgerare de lumină, se văzu aievea și în atâtea locuri deodată, ca într-o peliculă ce-și schimbă vertiginos cadrele. În Grădina publică a Chișinăului și în fața Cinematografului „Expres”, coborând la vale spre casa de pe strada Pavlov, urcând în sus pe strada Pușchin spre casa în care locuia Tali. Și iată-le împreună cu ea în sala eparhială, la spectacolul „Boema”. Iată-le hăulind pe străzile înzăpezite. Tali în paltonul ei îmblănit, ea- în pardesiul subțire, cu bereta pusă ștrengărește pe-o parte. Și iată-le ajunse acasă și împodobind bradul...
Ah, iată de unde vine acest cântec... Din clipa aceea , va mai trece un an de când părintele Berezovschi avea s-o învie să cânte în corul său de la Catedrală. Și avea să treacă mulți și anevoioși ani până când urma să urce pe scena teatrului de la Drezda. Și încă mai mulți și încă mai grei , până în seara aceasta, când a coborât scara somptuoasă a Operei din Viena.
5. Răspunde , în enunțuri complete, la întrebările de mai jos:
a) Unde a copilărit Maria? ____________________________________________________
________________________________________________________________________________
b) Cine, întâi de toate , a îndrumat-o în lumea cântecului?
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
c) În ce oraș se află ea în prezent?
__________________________________________________________________________________
d) De ce se simte tristă și neliniștită Maria, chiar dacă spectacolul a avut succes?
______________________________________________________________________________________________________________________________________________________
e) Pe scenele căror teatre celebre a cântat?