Incipitul romanului contine o legenda pe care obisnuia sa o spuna Nechifor Lipan la diverse petreceri, in care se explica motivul traiului greu al muntenilor, al vietii lor aspre si cu multe privatiuni. Finalul romanului este, asemeni incipitului, o intoarcere spre latura optimista a existentei: fiul care devine capul familiei, ducand mai departe traditia stramoseasca, si gasirea linistii sufletesti a femeii care isi aseaza sotul printre cei drepti, dupa traditie, conform obiceiurilor stravechi.
