Afirmația lui Ioan Slavici mi se pare a fi extrem de semnificativă, dovedind o profundă înțelegere a fenomenului educației. Consider că adevărata menire a școlii este de a trezi în inima celui care învață dorința de a continua acest proces toată viața.
Consider că una dintre cele mai importante meniri ale școlii este de a da învățătură, așa cum spune Ioan Slavici, adică de a transmite sisteme de îndrumări teoretice și practice în anumite domenii de activitate, cunoștințe, cultură, erudiție, înțelepciune. Desigur că acest proces este motivat, pe de o parte, de evoluția economică, socială, științifică a societății, iar, pe de altă parte, de nevoia omului de a deveni, prin cunoaștere, creatorul propriei sale vieți.
Totuși, dacă la acest scop s-ar reduce menirea școlii, atunci învățarea s-ar opri în momentul în care procesul de școlarizare se încheie. Așa încât susțin cu tărie ceea ce spune Ioan Slavici și când afirmă că menirea școlii este a deștepta în inima copilului trebuința de a învăța toată viața. Consider că acest aspect esențial se referă la trezirea motivației interioare pentru învățarea continuă.
Fără îndoialăcă este necesară o permanentă disponibilitate a omului față de învățare. Abilitatea de a învăța devine esențială în asimilarea culturii, dar mai ales în adaptarea continuă la schimbările pe care le impune o societate aflată într-o permanentă evoluție. Acest argument este cât se poate de contemporan: trăim într-o societate liberă și democrată, în care a-ți schimba profesia la 40 de ani nu este ceva neobișnuit, a urma încă o facultate la vârsta senectuții nu este ceva surprinzător. Dimpotrivă, este o dovadă a flexibilității cerințelor societății.
În concluzie, cred cu putere că principala menire a școlii este de a trezi în inima copilului dorința de a învăța toată viața. Dacă această dorința există, școala poate transmite și învățătura.
