Răspuns:
Singuratatea poate fi cea mai buna forma de intoarcere spre sine. Totusi oricat de inofensiva ar parea, adancirea in singuratate poate duce la pierderea in ea. Ajungi sa te descoperi pe tine, dar uiti de ceilalti, de lume. Are astfel loc o deconectare de la realitate care, daca este prea lunga poate fi dureroasa si chiar ireversibila.In primul rand, intoarcerea spre sine nu este posibila decat atunci cand in preajma ta nu exista niciun element care sa iti distraga atentia. In acel loc privat de interactiune si dominat de o liniste deplina, poti sa ajungi sa-ti faci o analiza reala si completa. Singur, fara sa vezi nimic, fara sa simti nimic sau sa vrei ceva, doar tu si gandurile tale a caror voce iti rasuna in minte, iti poti gasi radacinile, te poti intelege si cunoaste asa cum trebuie.In al doilea rand, imbratisarea singuratatii pentru a descoperi sinele nu vine fara un pret.Pentru a ajunge sa faci asta,este nevoie de o detasarea completa fata de realitate. Doar atunci cand vocea gandurilor tale este singurul sunet pe care il mai auzi, poti spune ca esti singur. Acest pret este de cele mai multe ori fericirea. Cand nimeni nu te aude, cand ceilalti uita de tine, poti uita ca traiesti.Omul, prin natura lui, este un animal social, si are nevoie de compania si acceptarea celorlalti. Izolat, la un moment dat poti uita daca te-ai izolat tu, sau ai fost izolat, si poate aparea si un sentiment de respingere. Ca o concluzie, pentru a realiza autocunoasterea, e nevoie de singuratate, dar trebuie sa facem asta cu masura. Singuratatea nu trebuie sa devina un refugiu, ci sa ramana doar o unealta pentru atingerea unui scop: conoasterea de sine, descoperirea eu-lui.
Explicație:
