Profesor la Universitatea din Wittenberg, Martin Luther a devenit călugăr în urma unui
incident, când întorcându-se de la studii acasă, a fost surprins de o furtună, cu fulgere care
brăzdau cerul. Când un copac de lângă el a fost mistuit de trăsnet, înspăimântat, Luther a crezut
că este un avertisment divin și a făcut o promisiune Sfintei Ana, anume, dacă va supraviețui
furtunii va deveni călugăr. El s-a rugat disperat:”Sfântă Ană, scapă-mă și mă voi călugări”.
El a formulat o interpretare nouă a textelor biblice, a criticat dogmele și organizarea
ierarhică a Bisericii Catolice, intoleranța acesteia și comerțul cu indulgențe. A tradus Biblia în
limba germană.
În esență, reforma lui Luther consta în afirmarea „mântuirii prin credință“, nu prin
practicarea ritualurilor bisericești, și în proclamarea autorității exclusive a textelor biblice.
Dupa învăţătura lui Luther, vointa omului nu este liberă. Omul nu este capabil să mai facă
vreo faptă bună prin care să contribuie la mântuire, întrucât este radical pervertit şi corupt în
mintea şi voinţa sa de păcatul originar. Harul lui Dumnezeu nu-l mai poate transforma în
Martin Luther (10 noiembrie 1483 – 18 februarie 1546)
interiorul său pe omul păcătos, dar cel care crede, se mântuieşte fiindcă Hristos îl înveşmântează
cu meritele sale.
Nici Maica Domnului, nici ceilalţi sfinţi nu pot contribui cu nimic la mântuirea omului, de
aceea cultul lor este desfiinţat. De asemenea, sacramentele (Sfintele Taine) sunt inutile; totusi
Luther menţine trei dintre ele: Botezul, Pocăinţa şi Euharistia (Împărtşania).
El a pledat împotriva autorității papale în afaceri de stat, a contestat valoarea
indulgenţelor, susţinând ideea mântuirii prin credinţă. Luther afirma în acest sens că ,,orice
creştin care se căieşte are drept de iertare a păcatelor, chiar şi fără scrisori de indulgenţă.’’ (Teza
36).
PRECIZAŢI CARE SUNT IDEILE FUNDAMENTALE ALE LUTHERANISMULUI:​