Oricine știe că în inima pădurii se află un copac magic care ține pădurea verde primăvara si vara și o păzește animalele de frig iarna, iar cel care deține aceasta magie trăiește veșnic fericit.
Era o zi frumoasa de primăvară când o vulpe se hotărî sa călătorească până în inima pădurii sa afle secretul acestui copac. Și vulpea călătorii ea cât călătorii până se întâlni cu un iepuraș. Acesta cum a văzut-o pe vulpe a rugat-o sa nu il mănânce pentru ca si el voia sa afle magia pădurii. Asa ca pornesc amândoi la drum. Pe la jumătatea drumului dau de un lup fioros care parea si el in căutare de ceva. Vulpea si iepurele i-au explicat totul si lupul se hotărî sa îi ajute în căutare. Merg toți trei, până dau de un râu adânc. Iepurele si vulpea nu știau sa înoate, dar lupul se oferi sa-i ajute. Mai departe au dat de niște tufe foarte înalte fara cărare si atunci vulpea mirosi calea si au trecut înainte. În final au ajuns la copacul vieții, dar tot ce au văzut era o scorbura mica. Iepurele se oferi sa intre si in interior au găsit un morcov, un pește și o bucata mare de carne. Au mâncat toți trei si in final ai relizat ca de fapt prietenia e cel mai prețios lucru, nu puterea.
Seara se lasă încet peste pădure ca o mantie. Rând pe rând răsar mii de stele argintii. Toate vietățile intra in adăposturile lor călduțe. Acum in pădure este liniște.
