Răspuns:
Era o zi calda de vara, cand am iesit cu Diana si Boris sa ma plimb prin parc. Cum ne plimbam in jurul lacului,un catel mic a intrat in spatele unui boschet. Era asa dragut, si am vrut sa il mangai si sa ii dau din biscuitii mei, si, pe cand incercam sa scot catelul din tufis, am vazut o tabla colorata, veche, si totusi in stare foarte buna. Am scos-o, si am vazut ca era un joc, pe care scria Jumanji. Arata foarte distractiv, mai ales pentru anotimpul asta, cand nu stii ce sa mai faci sa treaca plictiseala.Am scos si catelul si i-am lasat toti biscuitii mei.Mangaiam catelul, admirand jocul.
-Eu nu stiu ce sa zic...mie nu prea imi plac jocurile astea, a zis Diana.
-Eu cred ca e o idee grozava! a zis Boris, plin de incantare, fara sa isi ia ochii de la joc.
- Ce ziceti, mergem la mine si incercam sa il jucam? i-am intrebat eu.
- Eu merg doar sa imi fac popcorn, a zis Diana.
- Eu abia astept sa-l joc!s-a entuziasmat Boris, si entuziascmul lui am simtit cum imi intra direct in sange.
Am mers grabiti, in ciuda protestelor Dianei, careia ii placea in parc, si isi dorea sa ne oprim si sa mancam si-o inghetata...Cand am ajuns, am pus jocul pe jos, in sufragerie, si Diana, din usa, a ramas privindu-ne cum il deschidem. Era ca un joc obisnuit, cu cartonase puse in doua coloane, cu niste piese in forma de animalute, din plastic. Totul a inceput cand Boris a luat zarurile si a aruncat prima data. Nimeni nu stia ca Jumanji ar putea fi un film, cu un joc fantastic, ce aduce in lumea reala intamplari, si lucruri, si fiinte, si ca te poate tine captiv in interiorul jocului daca nu indeplinesti anumite conditii...Dar am aflat, cand in loc sa fim in sufragerie, cu totii, inclusiv Diana, am fost teleportati intr-un desert, si de noi se apropia un vartej de praf si de nisip, si aveam deasupra nori negri de poaie. Dar, intre noi aveam in continuare tabla de Jumanji...Dadusem cu zarul, dar acesta nu se oprea: se muta de pe o fata pe alta. Cand deja simteam nisip din vartej cum ne biciuia mainile si spatele, zarul s-a asezat si vartejul a disparut, dar noi tot in desert eram, si a inceput o ploaie torentiala. Nisipul a devenit namol, si noi incepeam sa ne scufundam cu picioarele in el tot mai adanc, precum in niste nisipuri miscatoare. Atunci, Diana a tipat:Jumanji , si am aparut iar in sufrageria mea. Eram in siguranta. Ne uitam unii la altii, sa vedem ce reactie au ceilalti: poate am avut o halucinatie...Dar, daca ar fi fost halucinatie, am avut-o cu totii. Deodata eu am simtit nisip in haine, si apoi am vazut ca nisipul imi facuse o mica zgarietura in cot.
Am hotarat sa ducem inapoi jocul in parc, si sa ne continuam activitatile obisnuite si plictisitoare, pana la inceputul anului scolar.
Explicație:
