Stai singură-n grădină
Și dragostea ți-o cânți,
Și-atâta ți-i de bine,
Că parcă te-nspăimânți...
Lași cântecul, și iară
Pierdută-n gânduri cazi...
N-a fost nicicând sub ceruri
Seninul care-i azi.
I-atâta primăvară
În mugurii din tei,
Și-au înflorit ast-noapte
Atâția stânjenei...
Și iar începi un cântec
Duios, încetinel...
O, nu-ți întinde mâna
Spre bietul stânjenel!...
O, nu-ți întinde mâna
Să rupi o floare, când
I-atâta duioșie
În farmecul din gând!...
Căci vraja asta care
Plutește-n tot ce vezi,
De parcă firea-ntreagă
Te-ndeamnă să visezi, –
O simte ca și tine
Plăpândul stânjenel,
Și cine știe dacă
N-o fi visând și el!...
Elena Farago, În grădină



1. Notează câte un sinonim potrivit pentru sensul din text al cuvintelor subliniate: te-nspăimânți,
plăpândul.
2. Menționează rolul semnului exclamării din versurile: „O, nu-ți întinde mâna / Spre bietul stânjenel!”.
3. Explică modul de formare a cuvintelor subliniate din versurile: N-a fost nicicând sub ceruri și Atâția
stânjenei...
4. Selectează două cuvinte care conțin diftong din strofa a treia.
5. Precizează măsura primelor două versuri din poezie.
6. Transcrie două figuri de stil diferite, precizând felul lor.


URGENT VA ROG!!!!!!!!!!!!!!