ως ο La Medeleni (fragment) după lonel Teodoreanu Dănuţ Deleanu tocmai terminase clasele primare. Era licean, in vacanță la Medeleni. Se opri în marginea drumului, ținând mândru un zmeu. Se codi o clipă, cercetă zările, apoi începu să fugă depănând sfoara zmeului între degete. Copilaşii satului veniră în pâlcuri şi priveau naivi spectacolul. Dănuţ zâmbi către ei. Zmeul se înălţă deasupra satu- lui, mai sus decât dealurile, decât soarele, decât rândunelele. Din urmă, un ţăran îi zise: - Hai, conaşule, că-i vremea să mergem la gară! în frunte cu Dănuţ, alaiul copiilor ajunse la poarta ogrăzii. Il aştepta doamna Deleanu, mama sa. Băiatul urcă şi trăsura porni. Mama ii scutură costumul elegant de marinar şi îi înclină bereta albă spre ceafă. La gară aşteptară trenul, privind şinele nervoase. - Uite-l pe tata, mamă! strigă Dănuţ. La fereastra unui compartiment, mâinile domnului Deleanu fluturau către cei de pe peron. La uşa vagonului apărură pletele întunecate ale Olguței care sări de pe scară, veselă, familiară, apoi o sărută pe mama. În urma ei, cu mişcări liniştite, cu ochi mari, păşi Monica. - Iți pare bine că ai venit la noi, Monica? o întâmpină doamna Deleanu, îmbrăţişând-o cu drag. Olguţa şopti ceva la urechea Monicăi.
Vă mulțumim că ați vizitat site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost de ajutor. Dacă aveți întrebări sau nevoie de asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag data viitoare și nu uitați să ne adăugați la favorite!