Se sugerează in aceste versuri starea de melancolie a codrului care este umanizat de poet si poarta un dialog cu el . Ii raspunde ca este trist din cauza timpului care se scurge atât de repede , acest lucru i a provocat întristare, durere văzându se gol , fara frunze , fara păsări ,acestea erau lucrurile dragi care îl făceau fericit. Fara ele acum sta singur ,trist in bătaia vântului si a iernii reci .
