— Bre-che-che-chex! coax! coax!
Căci fără apă am rămas!
Așa striga o broască, ce de cu primăvară
Din valea cea slotoasă*, pe deal s-a fost retras,
Și într-o scursură trăia ca pe Parnas*.
Dar seceta de vară
Scursurile-a zbicit*,
Iar broasca mea zvântată de-a glodului dar mare,
Striga la zei așa de tare,
Precum mai sus v-ați lămurit.
Ea prin acea strigare rugi grele înălța:
Să se ridice apa pân’ la scursura sa.
Când iată!
Zeul se arăta.
Și-i zice: „Ce vrei oare,
Urâtă grăitoare?”
(Era, se vede, Joe în bune dispoziții)
„Nu pot băga în seamă a tale, eu, capricii,
Ca să înec o vale și un întreg norod,
Când tu poți singură să te cobori la glod
De unde te-ai urcat
Pe deal, ce nu ți-e dat”.
Sunt unii dintre oameni, care cu sete vor
Ca bine să le fie pe lume numai lor;
Vânând pe orice chipuri măriri, averi și nume,
Măcar să piară lumea.
Broasca si Zeul
Textul infatiseaza o broasca care ramasese fara apa si care tot se ruga sa i se asculte ruga. Ea se roaga zeului care ii raspunde pe un ton dispretuitor spunandu-i ca nu poate sa inece o vale intreaga doar pentru ea , pentru ca sunt si altii care au rabdat.
Vă mulțumim că ați vizitat site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost de ajutor. Dacă aveți întrebări sau nevoie de asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag data viitoare și nu uitați să ne adăugați la favorite!
