Răspuns:
Împăratul bizantin, roman prin tradiție, conștiință de sine și titulatură, era basileul unui Imperiu Roman devenit creștin. Astfel, împăratului i-au fost puse în mână universalitatea romană a imperiului și a credinței creștine. El era chemat să apere Biserica și pe creștinii ei.
Unul aspectele centrale ale puterii imperiale bizantine menit să afișeze în plenitudinea sa anvergura și grandoarea împăratului bizantin erau direct legate de simbolistica puterii sale. Apariția împăratului le producea contemporanilor bizantini o puternică impresie.. Aceștia obișnuiau să spună că „soarele este ca un împărat”. Era conexiunea directă dintre soare, ca element fizic în dimensiunea simbolică a bizantinilor și împăratul lor ca vârf al organizării societății lor.
Explicație:
