Răspuns:
→ Lanul întins de porumb ardea sub razele soarelui. Nu mai plouase de luni bune și pământul începu să se transforme în mici petice geometrice atent desenate.
→ Crăpăturile largi, praful purtat de vânt și câțiva copaci de la marginea lanului de porumb completau seceta care acoperise întreaga vale. Soarele era singurul rege, până și vântul obosise în drumurile lui prin atâta arșița și toropeală. Doar serile și diminețile, văzduhul se îndupleca și acoperea cu câteva bobițe de rouă valea din care la amiază ieșeau flăcări dogoritoare.
→ Nicicând, lanurile de porumb nu au fost atât de ferite de lacrimile norilor. Acum, valea era scaldată de soarele arzător!
