Stejarul şi trestia
90
de La Fontaine
Stejarul, intr-o vretne, ii spuse trestei aşa
Poți să te plângi de soarta ta
O pasăre micuja It este o povară
Şi chiar uşonul vänt
Ce fata apei mişcă, din simpia Intâmplare.
Te-apleacă la pământ
Şi te doboara -
In timp ce fruntea mea de Caucaz semet
Nu numai că opreşte chiar razele de soare,
Ci-nfruntă şi furtuna, indrăznet
Ce pentru tine este crivăț, zefir e pentru mine
Şi de te-ai fi născut incalte
Sub ramurile mele-nalte,
Ferită de furtuni te-aş tine.
Dar tu te naşti, vezi bine,
In umede ținuturi de vânt cutreierate.
Natura ti-e ingrată, cum nici nu se mai poate.
Şi trestia ii spuse-ndată:
De o atare milă mă simt profund mişcată.
Dar să lăsăm aceasta, căci după cât imi pare.
li e, Nălţimii Voastre cu mult mai de temut
Decât e pentru mine, când bate vântul tare:
M-apleacă, nu mă frânge puternica-i suflare.
In ce priveşte însă tot ce aţi susţinut -
Că rezistati din temelii
Oricărei vijelii,
Să aşteptăm sfârşitul dar. Abia rostise-acest cuvânt.
Că dinspre nord s-a năpustit cel mai teribil vânt.
Rezistă la-nceput stejarul şi trestia se înmlădie.
Dar vântul creşte, creşte, şi celui care până-n cer
Işi înălţase capul, deodată forţele ſi pier...
Izbit şi smuls din rădăcină, s-a prăbuşit pentru vecie.
75
Va rog asemănări și deosebiri între ei dau corona și 100 de puncte ​