Răspuns:
Fratele lui Verde-Împărat, un crai destoinic, îşi îndeamnă fiii să plece la luptă dreaptă pentru a cuceri împărăţia fratelui său, doborât de bătrâneţi, având mare nevoie de un moştenitor. Cei doi fraţi mai mari eşuează în tentativele lor de mărire şi Prâslea, luat în râs de însuşi tatăl său, se aventurează totuşi în această călătorie. Cu ajutorul Sfintei Duminici, el îi cere împăratului calul său din tinereţe, armele, hainele şi căpăstrul cel vechi. Astfel, învinge ursul de la capătul podului, de fapt tatăl său deghizat, şi ajunge după 49 de zile într-o pădure pustie, pe timp de arşiţă. Cu toate că de acasă a fost sfătuit să se ferească de omul spân şi de omul roş, Prâslea îl ia slujă pe spân, care îşi oferă de trei ori, amăgitor, serviciile. Când ajung în dreptul unei fântâni, fără roată şi fără cumpănă, prevăzută doar cu o scară ce cobora în adâncuri, Spânul îl ademeneşte pe tânăr să coboare în fântână pentru a se răcori. Acum, spânul îl transformă pe Prâslea în sluga lui, dându-i un alt nume, potrivit noului său statut: HARAP-ALB (harap=servitor, de obicei negru, adus din Asia). De acum înainte, spânul joacă rolul nepotului lui Verde-Împărat, iar Harap-Alb se va elibera doar când va muri şi se va naşte din nou. La curtea împăratului, Spânul e primit cu ostilitate de fiice lui Verde-Împărat, dar nimeni altcineva de la curte nu observă înşelăciunea. Împăratul îl serveşte pe spân cu nişte salate gustoase, luate din Grădina Ursului, un loc primejdios, păzit de o fiară vigilentă. Spânul îl trimite pe Harap-Alb să aducă multe salate de acest fel, tânărul, ajutat de Sfâna Duminică, îl adoarme pe urs şi îndeplineşte misiunea pentru ca la scurt timp, să primească o alta. Acum, Harap-Alb trebuie să aducă pielea şi capul unui cerb vrăjit, încrustat tot numai cu diamante strălucitoare. Sfânta Duminică îi oferă lui Harap-Alb sabia lui Statu-Palmă-Barbă-Cot şi îl sfătuieşte să omoare cerbul dintr-o singură lovitură, după ce animalul s-a adăpat la izvorul din codru. Zis şi făcut! Ultima misiune în care îl trimite Spânu este cucerirea fetei împăratului Roş. Harap-Alb parcurge un drum anevoios, de-a lungul căruia se întâlneşte cu personajele adjutante: furnicile, albinele, Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă, Păsări-Lăţi-Lungilă. Ajuns la groaznicul împărat, este supus la mai multe probe: e găzduit într-o casă de aramă, dedesubtul căreia s-a pus foc mare (Gerilă reglează temperatura!), e constrâns să mănânce şi să bea toate bucatele şi toate butoaiele aduse de împăratul Roş (Flămânzilă şi Setilă îşi dovedesc apetitul!),e pus să discearnă între boabele de mac şi cele de nisip (furnicile vin harnice în ajutor!), e provocat să o păzească timp de o noapte pe fata de împărat, care avea obiceiul de a-şi pierde peţitorii transformându-se în pasăre şi plecând în toiul nopţii din odaie (Ochilă şi Păsări-Lăţi-Lungilă coopearează şi prind zgâtia de fată!), dar nu în cele din urmă, este obligat să o recunoască pe adevărată prinţesă, pusă lângă o soră de suflet, la chip şi la purtare aidoma ei (albina regină se învârte în jurul alesei). După ce îi câştigă mâna fetei de împărat, Harap-Alb primeşte o provocare şi din partea fecioarei. Aceasta propune ca armăsul flăcăiului să se ia la întrecere cu turturica sa şi primul dintre ei care va aduce trei smicele de măr, apă vie şi apă moartă, din locul unde munţii se bat cap în cap, va câştiga. Calul năzdrăvan iese învingător şi fata îşi dăruieşte inima lui Harap-Alb. La curtea lui Verde Împărat, Spânul vrea să o ia de soţia de fiica lui Roş, dar prinţesa se revoltă şi dă în vileag adevăratele identităţi ale celor doi bărbaţi. Spânul înfuriat îl omoară pe Harap-Alb, declanşând mânia calului care îl aruncă în înaltul văzduhului, anihilând răufăcătorul. Prin ritualuri şi iubire, prinţesa îl învie pe Harap-Alb şi la curtea lui Verde Împărat se face nuntă mare, care durează de atunci şi până în zilele noastre
Explicație:
Regina Albinelor
