Răspuns:
Era o frumoasa zi de toamnă. Balonul de aur strălucea neîncetat pe bolta cerească mângâind astfel tot ce se afla pe pământ. Niciun nor asemănător cu vata de zahar nu se afla pe infinitul albastru ca floarea de nu mă uita. Profitând de această vreme frumoasă, doi prieteni au decis să meargă împreună la plimbare prin pădure.
Pășeau ușor pe covorul de frunze ruginiu in timp ce depanau amintiri din copilarie. Tot înaintând spre inima pădurii au inceput sa auda strigate care se intensificau din ce in ce mai mult. Crezand ca cineva avea nevoie de ajutor, cei doi au luat-o la fuga spre locul de unde se auzeau. Dupa un timp in care au fugit mancand pamantul au ajuns la destinatie. Mare le-a fost mirarea cand au vazut un barbat care isi prinsese piciorul intr-o capcana destinata animalelor salbatice. I se citea durerea pe chip. Cei doi prieteni nu stiau ce sa faca. Nu aveau semnal pentru a putea suna pentru ajutor si nici medici nu erau. Omul indurerat ii implora cu lacrimi in ochi sa ii acorde ajutor. Pana la urma, unul dintre ei si-a luat inima in dinti si l-a eliberat din capcana care ii sfasiase piciorul.
Dupa ce l-au bandajat cum s-au priceput mai bine, baietii au pornit spre iesirea din padure ajutandu-l pe cel de-al treilea sa se deplaseze. Pe drum, omul le marturisi ca el pusese capcanele in urma cu o zi si ca acum venise sa verifice daca prinsesera ceva. Neatent fiind, a calcat in una si a ramas blocat acolo.
Plin de recunostiinta pentru faptul ca a fost salvat si datorita credintei sale in karma, el fiind de parere ca universul il pedepsise pentru ca a vrut sa faca rau naturii, a jurat ca nu va mai face niciodata gesturi de acest gen.
