Răspuns :
Răspuns:
Odată nu demult într-un regat cu o deosebită fortificție,trăia un flăcău de băiat.
El nu dorea nimic de la viață decât să devină un rege.Iar calitățile lui de rege dorea să fie acestea: vestit,puternic și curajos.
Era unicul lui vis.El era intradevar capabil de una ca aceasta.
Se duse la biserică si se rugă cu lacrimi ca dorința să i se împlinească.
Se îndreptă spre casă,dar văzu nu departe de biserică niște coloniști care dacă îl vedeau probabil că-l luau la bătaie.Ei se îndreptau către un edificiu foarte cunoscut de altfel.
Diversitatea de materiale în acel edificiu era bogată,marca multă frumusețe și suflet pus.
Dacă era să fie luat se putea probabil scos în comerț spre cumpărare.
Acest flăcău era plăcut tuturor mai puțin coloniștilor.
Tatăl său îl prezentă unui rege,care văzându-l pe copil îl luă definitiv la curte.Multumind tatălui pt.copilul dat.Regele era învârstă și avea nevoie să pregătească pe cineva care să fie apt pt.a deveni rege,în acel băiat a văzut un mare potențial și de aceea la și pus rege.
Flăcăul băiat era foarte bucuros ii se îndeplinise unicul vis.
Răspuns:
Termenul „istorie” provine din elinul historia care înseamnă:
analiză, investigaţie, interogare a unui participant ocular şi, totodată,
prezentarea concluziilor acestor cercetări. Alt cuvânt grecesc, histor
semnifică o persoană care cunoaşte, cineva ce observă sau apreciază,
adică judecător, martor, în timp ce historeo se traduce cu: a cerceta, a
se informa, a descrie.
După recunoscutul metodolog J. Topolski se pot distinge trei
înţelesuri esenţiale ale conceptului de istorie: istoria ca evenimente,
istoria ca activitate de examinare a istoricului şi istoria ca încoronare
a acestei întreprinderi, adică suma afirmaţiilor despre realităţile de
fapt. În ultimele două sensuri avem de-a face cu istoria ca ştiinţă.
Într-adevăr, Istoria este o ştiinţă de tip special, cu tendinţa de a se
pune în slujba vieţii, prin decelarea adevărului. Să nu uităm că
tocmai ilustrul Cicero apropiase faimoasa deviză „historia magistra
vitae” de recomandarea de a se căuta „lumen veritatis” (transparenţa
adevărului).
Definiţie. Istoria Bisericii Ortodoxe Române este disciplina
istorico–teologică ce studiază apariţia şi evoluţia creştinismului,
implicit a Bisericii, de-a lungul timpului şi în toate ţinuturile locuite
de români, precum şi relaţiile acestei Biserici cu celelalte Eclesii şi
confesiuni creştine.
Importanţa deprinderii acestei materii rezultă din însăşi
sarcina ce a împlinit-o Biserica strămoşească în trecutul neamului
românesc. E vorba întâi de toate de rosturile religios–morale, adică
de spiritualizare, ce le are şi în actualitate. La fel trebuie subliniată
dimensiunea culturală a aceleiaşi instituţii eclesiale (inclusiv
monastice), spre pildă primele manuscrise şi cărţi tipărite pe
teritoriul nostru fiind cele scrise, copiate sau imprimate de clerici. Pe
urmă întâile încercări cronicăreşti au apărut tot prin grija unor
deservenţi ai Bisericii Ortodoxe; iarăşi primele şcoli – de diferite
feluri – s-au înfiinţat din preocuparea ecleziasticilor. romanii si-au facut un regat fiecare soldat era diferit , americanii au fost clonizati de englrzi
Explicație:
Vă mulțumim că ați vizitat site-ul nostru dedicat Geografie. Sperăm că informațiile oferite v-au fost de ajutor. Dacă aveți întrebări sau nevoie de asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Vă așteptăm cu drag data viitoare și nu uitați să ne adăugați la favorite!