👤

Ma ajutați va rog?

Realizați un text cu caracter istoric utilizând următorii termeni:fortificație,privilegiu,regat,marca,comerț,biserică,edificii,diversitate,coloniști.​


Răspuns :

Răspuns:

Odată nu demult într-un regat cu o deosebită fortificție,trăia un flăcău de băiat.

El nu dorea nimic de la viață decât să devină un rege.Iar calitățile lui de rege dorea să fie acestea: vestit,puternic și curajos.

Era unicul lui vis.El era intradevar capabil de una ca aceasta.

Se duse la biserică si se rugă cu lacrimi ca dorința să i se împlinească.

Se îndreptă spre casă,dar văzu nu departe de biserică niște coloniști care dacă îl vedeau probabil că-l luau la bătaie.Ei se îndreptau către un edificiu foarte cunoscut de altfel.

Diversitatea de materiale în acel edificiu era bogată,marca multă frumusețe și suflet pus.

Dacă era să fie luat se putea probabil scos în comerț spre cumpărare.

Acest flăcău era plăcut tuturor mai puțin coloniștilor.

Tatăl său îl prezentă unui rege,care văzându-l pe copil îl luă definitiv la curte.Multumind tatălui pt.copilul dat.Regele era învârstă și avea nevoie să pregătească pe cineva care să fie apt pt.a deveni rege,în acel băiat a văzut un mare potențial și de aceea la și pus rege.

Flăcăul băiat era foarte bucuros ii se îndeplinise unicul vis.

Răspuns:

Termenul „istorie” provine din elinul historia care înseamnă:

analiză, investigaţie, interogare a unui participant ocular şi, totodată,

prezentarea concluziilor acestor cercetări. Alt cuvânt grecesc, histor

semnifică o persoană care cunoaşte, cineva ce observă sau apreciază,

adică judecător, martor, în timp ce historeo se traduce cu: a cerceta, a

se informa, a descrie.

După recunoscutul metodolog J. Topolski se pot distinge trei

înţelesuri esenţiale ale conceptului de istorie: istoria ca evenimente,

istoria ca activitate de examinare a istoricului şi istoria ca încoronare

a acestei întreprinderi, adică suma afirmaţiilor despre realităţile de

fapt. În ultimele două sensuri avem de-a face cu istoria ca ştiinţă.

Într-adevăr, Istoria este o ştiinţă de tip special, cu tendinţa de a se

pune în slujba vieţii, prin decelarea adevărului. Să nu uităm că

tocmai ilustrul Cicero apropiase faimoasa deviză „historia magistra

vitae” de recomandarea de a se căuta „lumen veritatis” (transparenţa

adevărului).

Definiţie. Istoria Bisericii Ortodoxe Române este disciplina

istorico–teologică ce studiază apariţia şi evoluţia creştinismului,

implicit a Bisericii, de-a lungul timpului şi în toate ţinuturile locuite

de români, precum şi relaţiile acestei Biserici cu celelalte Eclesii şi

confesiuni creştine.

Importanţa deprinderii acestei materii rezultă din însăşi

sarcina ce a împlinit-o Biserica strămoşească în trecutul neamului

românesc. E vorba întâi de toate de rosturile religios–morale, adică

de spiritualizare, ce le are şi în actualitate. La fel trebuie subliniată

dimensiunea culturală a aceleiaşi instituţii eclesiale (inclusiv

monastice), spre pildă primele manuscrise şi cărţi tipărite pe

teritoriul nostru fiind cele scrise, copiate sau imprimate de clerici. Pe

urmă întâile încercări cronicăreşti au apărut tot prin grija unor

deservenţi ai Bisericii Ortodoxe; iarăşi primele şcoli – de diferite

feluri – s-au înfiinţat din preocuparea ecleziasticilor. romanii si-au facut un regat  fiecare soldat era diferit ,  americanii au fost clonizati de englrzi

Explicație: