Vara,anotimpul renasterii ce prinde pe bolta cereasca discul de foc ajuns la apogeul sau,disc ce ne cufunda sufletul intr-un dans al emotiilor si al sentimentelor reprezinta arta naturii care poate devenii o muza pentru artistii atenti la detalii,indiferent de arta lor.
Acest anotimp te afunda intr-un abis a carui creatie sta in nesfarsita gama de putere a pamantului.
Pe suprafata planetei nu exista fiinta care sa ramana indiferenta in fata puterii pe care ne-o arata natura,singurul pictor autentic a carui arta este plagiata si venerata de cei ce ne incanta zilnic privirea cu talentul lor.
Doar o ratiune patrunzatoare te va putea ajuta sa vezi cu sufletul nu cu mintea ceea ce natura a incercat sa ne arate,iar noi ,oamenii am distrus.
Vazand aceasta arta atat de simpla car care starneste prin contemplarea ei lecrimi,am inteles faptul ca noi singuri ne-am condamnat la nefericure izolandu-ne si distrugand panza pe care pamantul ne-o expune.
Pentru aceste minuni,existenta omului este o adevarata povara,fiindca un suflet avar le-ar exploata fara sa se bucure
