Răspuns:
Peisaj de câmpie
Sub cerul albastru, străjuit de soarele arzător al verii, se răsfață câmpia de la marginea unui sat uitat de lume.
Un stejar bătrân îşi întinde coroana rotată salutând nesfârşita zare. Frunzele-i prăfuite de colbul zilelor de vară adăpostesc cuiburi de ciori şi de mierle. Un guguştiuc şturlubatic duce în cioc un fir de iarbă uscată.
Nişte cosaşi, îmbrăcați în straie parcă de sărbătoare, lucrează cu sârg şi voie-bună, lăsând în urmă şiraguri de spice strălucitoare străjuite de roşul aprins al macilor de la marginea lanului.
Dincolo de lan începe un pâlc de copaci scunzi ce formează un fel de pădurice prăfuită şi înțepenită în nemişcare. Lângă pădurice paşte o turmă de oi. Câinii cei mici se hârjonesc la soare ca nişte copii jucăuşi. Câinele cel mai mare se plimbă liniştit alături de un măgăruş griicios ce poartă pe spinare o bucată de pătură învechită. Ciobanul stă meditând cu mâna dreaptă la bărbie şi cu cea stângă pe frunte. Pare că toate grijile lumii s-au adunat sub fruntea lui.
Cumpăna foarte înaltă a unei fântâni îmbie la răcoarea apei sale adânci ca o trecere spre alt tărâm.
Undeva, departe, curge un râu bolborosind printre pietre rotunjite de valurile vremii.
Explicație:
