Răspuns:
- Vaaiii !!!
Si... vulpea îl înghiți pe nemestecate...
Ajuns în stomacul mare şi gol al vulpii, bietul pitpalac îşi închise ochişorii şi, simțindu-şi sfârşitul aproape, răsuflă din adâncul plămânilor lui mici, întinzându-şi aripile şi gheruțele.
Simțind gheruța gâdilitoare a pitpalacului, vulpea începu să râdă cu gura până la urechi. Atunci a intrat o pală de aer curat şi pitpalacul, surprins, deschise ochişorii şi văzu o luminiță. Işi luă avânt şi, zburând spre acea luminiță, se trezi într-o tufă de pe malul apei.
Iar vulpea... a rămas din nou flămândă.
Explicație:
Aşa cred eu că ar putea continua povestea asta.
