Visuri, sub umbrelă
Eu nu plâng
decât atunci când plouă...,
pentru ca soarele
să nu-mi adune, prea repede, lacrimile.
Printre visuri... nemăsurate,
doar mângâiate, lin,
de galbenul frunzelor de nuc,
aud, uneori,
spre dimineață,
cum plâng porumbeii,
sticloși și flămânzi,
în curtea bunicului meu...,
pe caldarâmul umed.
