Limba noastră cea română,este dulce ca un fagur de miere.Plina de mândrețe și taine.Este o adevărată comoară,o stea strălucitoare ascunsa pe cerul misterios.Este inima și sufletul nostru.Graiul cu care vorbim cu cei dragi,și dată de la strămoși.Este o flacără fierbinte ce nu se va stinge niciodată!Un dar sfânt.Pentru mine,limba noastră e distanta dintre inima și umbra ei,care se numește suflet.Acesta limbă frumoasa, mereu va tăinui și ne va veghea.Unii au grijă de ea,dar alții...o și omoară.
