Răspuns:
Eseu la tema "Importanța limbii române pentru popor"
Precum soarele ce răsare în fiecare dimineață pentru a ne mîngîia și lumina
viața, este și limba literară, acea forță supremă care ne ghidează calea spre
absolut. Dacă cuvîntul este sîngele nostru, atunci limba devine inima noastră,
lăcașul sfînt al fiecărui individ în care se naște, se cultivă frumosul și măreția
limbajului literar. Mulți se întreabă ce semnifică oare această limbă literară, în fond sunt o mulțime de definiții științifice, însă, pentru mine, cea mai
importantă este acea care aseamănă limba literară unei ființe cerești, în mod
special pasărea phoenix, acea făptură divină care reînvie zilnic printre adevărații
patrioți ai melodiosului nostru grai.
Pilonul de bază al unei societăți este limba, care ne dictează legile și formează
competențele primordiale ale spiritualității unui popor cult. Limba literară
întrunește în sinea sa puterea și glasul unei societăți, prin intermediul careia
noi devenim mai înțelepți, mai experimentați și mai devotați propriei noastre
culturi. Pentru orice națiune limba literară echivalează cu belșugul și
prosperitatea culturală, deoarece, doar datorită ei, totul în jurul nostru revine la
viață și se pictează în mii de culori, care sensibilizează auzul oricărui ascultător.
Oare cunoaștem noi cu adevărat semnificația limbii literare pentru poporul
nostru român?! Cred că nu, deoarece ea este regina noastră, zeița ce poartă cu
sfințenie mantia culturală a națiunii noastre, doar cu ajutorul ei, noi prindem
contur, transfigurîndu-ne pe pînza istorică a miilor și sutelor de generații ce vor
urma. A vorbi frumos și îngrijit nu este o misiune imposibilă sau o acțiune din
domeniul irealului, este ceea ce se dobîndește pe parcursul vieții, este o muncă
colosală, însă roadele ei sunt cele mai dulci și parfumate din întreg universul.
Poporul român s-a născut sub cea mai norocoasă stea din tot spațiul
cosmogonic, deoarece nici o limbă de pe acest pămînt nu posedă muzicalitatea,
sensibilitatea și senzualitatea graiului nostru. Doar auzul cîtorva cuvinte
trezește cea mai intensă stare de beatitudine, dar noi ce facem?! Noi, societatea
contemporană permitem ca cineva să ne stîlcească limba tot prin intermediul
nostru. Dumnezeu iubește limba noastră, îngerii o ocrotesc, nouă ne rămîne
doar să o vorbim corect. Ea este panteonul nostru, crezul de toate zilele, ce îl
rostim prin puterea minții și a sufletului. Doar vorbind o limbă literară, neamul
nostru va atinge apogeul culturii spirituale, deoarece limba naște cultura unui
popor, coborînd-o din cer pe pămînt, pentru niște muritori de rînd, care nu știu
a delimita frumosul de urît, lumina de întuneric și viața de moarte.
Iubiți-vă și respectați-vă cultura, dar emancipați-vă prin Limbă!
Explicație: