Este o zi magnifica de toamna.Impreuna cu prietena(prietenul) mea am decis sa mergem impreuna la scoala pentru festivitatea de deschidere a anului scolar.
Este foarte devreme. Sunt deja gata,imi iau ziua buna de la mama si plec spre locul de intalnire cu golega mea.
-Aici erai! Haide odata! Credeam ca nu vei mai veni! ma striga Lorenne.Sa mergem,nu vreau sa intarzii!
Ma uit jur imprejur si ma opresc.Sunt fermecata de frumusetea unui covor de frunze,care fosnea sub pantofii nostrii.
Copacul cel golas parca plangea dupa bogatiile sale,care,rand pe rand, pleaca pentru ca anul viitor sa reapara mai frumoase si mai viu colorate in verde deschis .
-Nu-i asa ca e frumos?
Nu realizasem. Era prima oara cand am acordat atentie unui asemenea lucru.
Toamna e trista si totusi parca lumea devine mai harnica , silita de draguta Toamnă. Parca vrea sa vina mai repede, sa stie toata lumea ca e prezenta...
