Răspuns:
A fost odată un împărat și o împărăteasa care își doare au nespus de mult un copil. Și ei sărmanii se rugau zile și nopți la Dumnezeu ca să le dăruiască un prunc. Peste doua săptămâni, ruga lor a fost ascultata și împărăteasa a născut un băiețaș frumos, cu plete ca de aur, ochii cafenii și pielea albă. Cu cât creștea baiatul, cu atât era mai frumos și mai curajos.
A si venit ziua în care feciorul trebuia sa se însoare. Toate fetele din toate regatele, palatele și satele apropiate au venit sa își încerce norocul pentru a se căsători cu feciorul fermecător. Feciorului nu i-a plăcut nicio fata de acolo, asa ca a decis sa își caute el o nevasta potrivita. Și a călătorit zile și nopți pana a dat de un om care ii soptea:
-Feciorule, aleasa ta se afla într-o cabanuță, în mijlocul pădurii.
Feciorul asculta spusele lui și se duse și cauta acea cabană. Înăuntrul cabanei era o fată cu părul lung, galben ca soarele și ochii ca cerul, care se uita speriata la fecior. Feciorul încerca să o calmeze și o luase cu el la palat. După trei săptămâni feciorul s-a convins singur ca ea e aleasa lui asa ca a cerut-o de soție. S-au căsătorit și au trăit pana la adânci bătrâneți. (cam lunga știu)
