Text auxiliar
În povestirea Ioanei Pârvulescu a fost vorba despre prietenie. Lucian Blaga (1895 – 1961), unul dintre marii scriitori ai literaturii române, despre care cu siguranță vei învăța mai multe în următorii ani, a evocat într-o carte numită Hronicul și cântecul vârstelor etapele importante ale vieții sale, iar copilăria nu a fost uitată. Adevărații prieteni, rudele mai presus de sânge, erau trei: Vasile Bănățeanu, Roman al lui Tudorel și Adam al Vicii. Eram născuți tuspatru în același an. Vârsta mea de la cinci la șapte ani stă sub zodia de auroră a acestor prietenii. Dimineața, de-abia trezit, numai ce auzeam strigăte din curte, din toate puterile: „Lúlu Pópii, Lúlu, Lúlu Pópii!“ O mică pauză. Apoi: „Lulu“. Pe urmă iarăși: „Lúlu Pópii! Lúlu Pópii!“ Chemările se urmau cu modulații și variațiuni de accent ce veneau de-a dreptul din dorul inimii. Fusese așa de lungă noaptea! O noapte întreagă nu ne-am văzut! De multe ori îi lăsam
într-adins să cheme cât mai mult și cât mai felurit, căci Mamii îi făcea un deosebit haz acest cor ce varia între răcnete și cântece. Mă îmbrăcam și ieșeam. […] Acestea sunt întrebările: Unde și când se petrece întâmplarea prezentată în fragmentul dat?
Cum i se adresau povestitorului prietenii din copilărie?
Ce profesie avea tatăl povestitorului? Indică secvența din text care te-a ajutat în formularea răspunsului.
Cine sunt personajele care iau parte la această întâmplare?
Ce descoperire a făcut povestitorul?