Într-o zi pe când soarele afara strălucea pe cerul senin eu mă plimbam prin lumea poveștilor. Am revăzut că oameni de acolo durau buni și curați la suflet iar casele erau din turta dulce și iazele din ciocolata calda.Am observat o fata care plângea însă nimieni nu știa de ce.Nu se știa nimic despre ea. părinți ei au abandonați la 2 ani.Saeaca nu avea adăpost mâncare sau hrana.Insa toată lumea credea că dedat este o vrăjitoare.Ea nu știuse ca de fapt era un demon.oameni sau gândit să o arunce în apă sa cu buszunarele pline cu pietre sa vadă că dacă plutește este vrăjitoare iar daca moare nu este. ea a plutit dar spunea că nu era vrăjitoare.Asa era .Însă era un demon și și-au dat seama oameni foarte târziu.titul era pierdut.nimini nu mai ieșea din Vasile lor nici măcar să mănânce.Dar in interior ea se lupta cu demonul fata a câștigat.insa de atunci ea nu mai era așa era o eroină .
