Este sfarsitul verii.soarele este puternic, dar primele semne ale toamnei aper incet, incet. frunzele au prins la colturi rugina colorata. pasarile isi fac ultimele pregatiri pentru plecare.
gradina este vie. toate au prins suflare. copacii se falesccu vesmantul clorat,fiindca stiu ca in curand le va fi rapit. pasarile canta mai tare, dar, daca le ascult bine, in spateleveseliei se ascunde o umbra de tristete. vanntul adie racoros si totusi puternic, cu viata. florile isi imprastie mai tare parfumul cald, adormitor. petalele lor sunt mai colorate, iar fiecare din ele zambeste.
ah! cat de frumoasa e toamna! as vrea sa raman vesnic aici: in lumea asta colorata. dar culoarea toamnei aduce moarte! pasarile au plecat deja. nu mai este ca acum doua saptamani. nimeni nu mai canta! florile cu parfum moale sunt acoperite de frunze moarte! si sunt asa de frumoase! culoarealor,imbinarea tuturor culorilor cunoscute incanta privirea.
copacii mai au doar cateva frunze! ramurile lor sun amortite nu se mai indoaie. nu mai au cu ce sa se faleasca. crengile ce leau fost brateisi canta tristetea care iese dinlauntrul lor prin scoarta gaurita de vreme . si frunzele mari cad, si par ca niste lacrimi ale copacilor blestemati.
ce sinistra poveste. intrun colt separat, un copacsta singur. nu mai este nimic in jurul lui. ramurilr lui parca sunt lipite de cerul argintiu. doar trei frunze se mai incapataneaza sa ramana ancorate pe ramurile/mama. la o rafala puternica de vant doua dintre ele se dezlipesc si cad usor cu resemnare spre pamantul de gheata. simt pe obrajii mei doua lacrimi fierbinti usturatoare... curg incet...... imediat aseman lacrimile mele cu frunzele cazute. toamna este foarte frumoasa si melancolica. frumusetea ei pura ne incalxeste inimile
