Răspuns:
Era iarnă...și afară era un ger de crăpau pietrele..
Ion, vecinul meu, se întorcea de la biserică cu un colac pe braț.
trecea liniștit pe lângă un car lăsat la margine de drum, și înghețată, o vită din cele înhămate încercă să îi prindă în bot aburindul colac.
El era un om calm, dar totul până la mâncare. L-a smuls nervos din botul vacii și i-a dat cu piciorul. Săraca, speriată, a luat-o la sănătoasă cu faiton cu tot..
În loc să îi pară rău, ca unui bun creștin, vecinul nu zise nimic decât să înjure bietul animal și să promită că nu va mai avea grija în viața lui de asemenea dobitoace obraznice.
dezamăgit/ dezamăgită, mi-am tras capul de pe geam înapoi în casă. Și eu care credeam că e un om de treabă!
Aveți grijă, cititori, ca nu cumva să ajungeți ca Ion. Cele în nevoi, fie suflete cuvântătoare sau necuvântătoare, trebuiesc, fără excepție, ajutate..
