duglişule, înainte de răsăritul soarelui, iar vrei să te pupe cucul armenesc şi să te spurce, ca să
nu-ți meargă bine toată ziua?...” Căci aşa ne amăgea mama cu o pupăză care-şi făcea cuib, de
mulţi ani, într-un tei foarte bătrân şi scorburos, pe coasta dealului, la mos Andrei, fratele tatei
de lon Creanga
o mă trezește mama într-o dimineaţă din somn, cu vai nevoie, zicându-mi: Scoală,
cel mai mic. Și numai ce-o auzeai vara: „Pu-pu-pup! Pu-pu-pup!" dis-dimineață, în toate
zilele
, de vuia satul. Și cum mă scol, îndată mă și trimite mama cu demâncare în tarină, la nişte
lingurari ce-i aveam tocmiti
prăşitori, tocmai în Valea-Seacă, aproape de Topolita. Şi pornind
eu cu demâncarea, numai ce şi aud pupăza cântând:
Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup!
atunci ca
mi

scoateti un Cuvant cheie​