In sfârșit pe malul marii .Marea , prietena mea care de fiecare data când ne întâlnim stie sa ma linistesteasca și sa ma facă sa ma simt cel mai liber om .
In dimineața aceasta e puțin agitata după furtuna iar valurile ei îmi cuprind gândurile cele mai profunde și mi le duce in larg înecându-se in spuma albă .
Privind in zare ma pierd in libertate și revin de fiecare data cu picioarele pe nisip.
Totuși , ma îndrept spre realitate și-mi las prietena in același loc unde cu siguranța o sa ma întorc iar și iar , mare albastra .
