Nica începe scoala. Peste iarna, mama iar s-a pus pe capul tatei sa ma ducă la o școală. Dar tata spunea ca nu mai are bani de dat la școală
-Sărmane omule!Daca nu știi boaba de carte, cum ai sa ma înțelegi? Pentru Nica n-ai de unde da? Mai omule, mai! Ar trebui sa te salesti să-ți faci un băiat popa!
-Ia taci, mai fameie! Nu mai vorbi atâta!
Dar cat s-a balabenit mama și tata din pricina mea, tot pe ai mamei a rămas.
Într-o duminica a venit la noi tatăl mamei, bunicul meu David Creangă și Pipirig. Văzând și el cearta iscata între tata și mama din pricina mea, a zis:
-Lasă, mai Ștefane și Smaranduca, nu va mai îngrijiți atâta, ca am sa iau pe nepotul cu mine și am să-l duc la școală la Broșteni. Azi e duminica, mâine luni și zi de târg, dar marti, de-om ajunge cu sănătate, am sa iau nepotul cu mine. Și am să-l duc cu Dumitru al meu, la profesorul Nicolai Nanu de la școală, și-ți vedea voi ce-a scoate el din băieți, ca de ceilalți băieți ai mei, Vasile și Gheorghe, am rămas tare miltumimt cât au j
Învățat acolo. Doamne, ce profesor înțelept și iscusit au avut!
-Nu-i rău, mai Ștefane, sa știe și Nica al tău placa de carte. Nu numaudecat pentru popie, C-un ghiteste Smaranda. Dar cartea îți aduce și oarecare mângâiere. Eu, sa nu fi știut a citi, de mult as fi înnebunit. Ș-apoi sa fie cineva de tot neinvatat , încă nu este bine. Din cărți culegi multă înțelepciune!
De acestea și de altele a vorbit bunicul David cu mama și cu Tata, mai toată noaptea, duminică spre luni și luni spre marți.
