Omul este ca o stea. Strălucește în felul său până ajunge o super novă, adică la apogeul existenței sale, își învață lecția care i a fost predată pe tot parcursul vieții și își atinge scopurile
Omul este ca o stea, muritoare, care după ce își îndeplinește scopul, se stinge și devine una cu universul, una cu natura. Omul și natura au o legătră sacră care uneori nu este îndeajuns de valorificată. Natura este adevăratul sens al cuvântului viață. Natura este mama a tuturor organismelor si resurselor. Omul este frate atât cu iarba cât și cu cerul deoarece toate acestea au prins viață datotită măritei naturi. Făcând parte din acest ciclu al vieții create de realitate, omul este nemuritor.
Nemuritor, deoarece odată cu decesul organismului, sufletul omului oricum va face parte din natură. Aceasta poate fi doar începutul unei noi etape, unei etape divine.
