Vă rog dau coroană!!!!!


Luminişul din pădure era casa vieţuitoarelor mici. Păsările şi veveriţele locuiau
împreună în copaci. lepurii şi aricii împărțeau umbra arborilor, iar peștii și broaștele,
apele liniştite ale lacului.
Cu toții erau mulțumiți și liniştiţi, până când, într-o zi, au apărut nişte făpturi
ameninţătoare. Iepurele Mic le zărise umbra înainte de apariţia lor. Se opriseră la
marginea luminişului.
- Am venit să luăm toate vieţuitoarele cu pene! au strigat făpturile.
- Noi n-avem pene! au spus broaștele.
- Nici noi! au spus veveriţele, aricii și iepurii.
Peştişorii ieşiră afară din apă, arătându-și solzii strălucitori. Păsările ciripeau
agitate în vârful copacilor. Se înălţară în aer, cu un ţipăt, încercând în zadar să scape.
lepurele Mic a întrebat animalele rămase, de ce făpturile au luat păsările.
- Au ele un motiv! a răspuns posomorât lepurele Mare.
- Ei, oricum eram prea mulți! Acum e mai mult loc în poiană! a spus ariciul.
A doua zi, făpturile au venit iar, ca să ia animalele din ape: peştii şi broscuţele.
- Ei, oricum broaștele sunt lipicioase, iar peștele e mut, nu zice nimic! a spus ariciul.
Rând pe rând, făpturile au luat toate vietățile din poiană. lepurii au fost luați ultimii. Doar
lepurele Mic a scăpat fiind ascuns la marginea poienii. Rămas singur, a alergat să spună pățania în
alte poieni. Un gând nu-i dădea pace: Făpturile n-ar fi reuşit dacă...

(fragment din Lucruri dificile, după Eve Bunting)


​