Cartea este la fel ca un profesor.
a) Litera pe care am desenat-o este mai mare decât caietul.
Gândul fuge mai rapid decât viteza luminii.
b) Deodată cartea lui Iulian a început să vorbească.
Pixul parcă aluneca pe foaie, iar ultima literă scrisă mi-a zâmbit.
Pentru prima oară gândul parcă mi-a ieșit din cap și vorbeam cu el la fel cum vorbeam cu un prieten.
c) Cartea m-a îmbrățișat atunci când aveam cea mai mare nevoie.
În caiet era o literă care avea un nas, o gură și niște urechi enorme.
Gândul sigur a surâs în capul meu.
