Răspuns:
Toamna e ca o copilă cu părul lung și castaniu, cu zâmbet plin de bucurie, cu ochii căprui și tenul măslliniu.
Toamna pășim pe covorul aurit al frunzelor.
Toamna e aura ruginie a cerului, e vântul rece, dar blând ce șuieră prin copaci ducând frunzele castanii în colțurile zării.
Covorul moale și pufos al frunzelor căzute de ploaie și vânt în toamnă îmi afundă tălpile pantofilor și-mi răscolesc amintiri nostalgice.
Briza caldă-răcoroasă a vântului îmi mângâie obrajii și-mi flutură părul.
Explicație: Folosim epitete, personificări, comparații, metafore și ne orientăm după natură; frunze ruginii-aurii, vânt rece etc.. Exprimi ceea ce simți atunci când ești afară în anotimpul respectiv.
