Răspuns:
Era o zi de joi. Ploua afara! Eu priveam pe fereastra cum picuri care stropeau agresiv sticla se prelingeau în jos ca niște lacrimi. Priveam la ei tare atenta și nu ma mai interesa ce se petrecea în jurul meu. Tot ce simțeam acum era legat de stropi mei de ploaie care nu încetau sa cada. Inca nu te ai apucat de teme? Aud o voce calma dar dura perturbandumi universul magic. Era mama, careia nu ii pasa de întrecerea picăturilor de pe geam. Nu, ii răspund cu o voce sfioasa, știind ca o sa îmi abandonez picuri in detrimentul temelor. Paresesc fereastra trista și nu ma pot concentra pe nimic, gândul meu era la picuri care se prelingeau ușor pe fereastra mea
